Dică a acumulat 21 de selecţii pentru naţionala de fotbal a României, înscriind primul său gol în august 2006, într-un meci amical împotriva naţionalei de fotbal a Ciprului.
DIKA-Nicolae Dică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Dică
Dica-nicolae.jpg
Informaţii personale
Nume complet Nicolae Constantin Dică
Data naşterii 9 mai 1980 (1980-05-09) (29 de ani)
Locul naşterii Flag of Romania.svgPiteşti, România
Înălţime 1,81 m
Post Mijlocaş Ofensiv
Informaţii despre echipă
Echipa actuală 600px Blu e Bianco.png Iraklis Salonic
Număr 10
Echipe1
Ani Echipă Ap (Gol)*
1998-00
2000-04
2004-08
2008-
2009-10 600px Giallo e Verde.png Dacia Piteşti
600px bianco e fucsia con aquila rostrata.svg FC Argeş Piteşti
600px Strisce rosso blu con stella gialla.png Steaua Bucureşti
600px Azzurro e Rosso (Strisce).png Calcio Catania
→ 600px Blu e Bianco.png Iraklis Salonic 50 (19)
98 (36)
169 (68)
9 (1)
1 (2)
Naţională2
2003- Flag of Romania.svg România 30 (9)
1 Apariţii şi goluri pentru echipa de club
în cadrul campionatului naţional
până la data de 1 octombrie 2006.
2 Selecţii la naţională şi goluri
până la data de 6 septembrie 2008.
* Apariţii (Goluri)
Nicolae Constantin Dică (n. 9 mai 1980, Piteşti) este un Mijlocaş Ofensiv român de fotbal, component al echipei Iraklis Salonic. Dispune de un joc ofensiv şi deţine o rată bună de transformare a loviturilor libere. Nu este un jucător rapid, însă compensează prin acurateţea paselor sale.
Echipa de club
Înainte de transferul din 2004 la gruparea din Ghencea, Dică a evoluat pentru Dacia Piteşti în perioada 1998–2000 şi FC Argeş Piteşti în sezoanele 2000–2004. Steaua a plătit suma de 250.000 Euro pentru achiziţionarea sa.
Debutul lui Dică în Divizia A a avut loc pe 12 august 2000 într-o victorie a echipei FC Argeş Piteşti împotriva lui Gaz Metan Mediaş cu scorul de 2–1. Şase ani mai târziu, pe 22 decembrie 2006, ziarul Gazeta Sporturilor îi acordă distincţia pentru Jucătorul român al anului 2006, Dică devansându-i astfel pe Adrian Mutu şi Cristian Chivu.
Una dintre cele mai memorabile evoluţii ale lui Dică a avut loc în cadrul partidei de debut a grupelor sezonului 2006-2007 de Liga Campionilor împotriva clubului ucrainean Dinamo Kiev, meci în care piteşteanul a marcat de două ori, prima oară din lovitură liberă, iar mai apoi lobându-l pe Alexandr Şovkovski. Avea să încheie sezonul european cu 4 reuşite şi o pasă de gol în 6 meciuri jucate, într-o grupă în care, pe lângă ucraineni, Steaua a întâlnit şi alte două echipe mari, Real Madrid şi Olympique Lyon.
Accidentarea din minutul 30 în cadrul meciului amical disputat împotriva echipei de tineret a Sienei pe 17 ianuarie 2007 a fost prima suferită de când piteşteanul evoluează în tricoul roşu-albastru. Pe 22 ianuarie a fost supus unei intervenţii chirurgicale la genunchiul drept, în urma căreia i-a fost reconstruit ligamentul încrucişat anterior. Perioada dificilă avea să se agraveze odată cu decesul tatălui său în luna martie din cauza cancerului.
Revenirea s-a produs cinci luni mai târziu, chiar de ziua sa, în meciul disputat pe teren propriu împotriva echipei Ceahlăul Piatra Neamţ, contând pentru etapa a XXXI-a a Ligii I, acesta fiind primul său joc oficial în 2007. În minutul 69, la scorul de 2-0 pentru Steaua, Dică a fost trimis la încălzire, momentul fiind salutat cu urale de suporterii stelişti. Introdus pe teren în minutul 83, piteşteanul a preluat banderola de căpitan de la Sorin Paraschiv[1].
Forma bună aduce interesul portughezilor de la Benfica Lisabona pentru serviciile mijlocaşului român, interes devenit evident odată cu participarea în tribune a tehnicianului Jose Antonio Camacho la amicalul disputat de naţionala de fotbal a României împotriva Turciei în care Dică a marcat. Deşi suma vehiculată a fost de 5 milioane Euro, transferul nu s-a materializat.
Pe 30 august Dică a declarat că fără sprijinul soţiei şi a copilului său nu ar fi reuşit să depăşească „cea mai neagră perioadă a vieţii”[2].
În iunie 2008, după Campionatul European din Austria şi Elveţia, Dică s-a transferat de la Steaua la echipa de club Calcio Catania din prima ligă italiană.[3]
În vara anului 2009, a fost împrumutat la echipa greacă Iraklis Salonic, al cărui antrenor este Oleg Protasov.
Ronaldo s-a născut în Madeira, Portugalia, fiul Mariei Dolores dos Santos Aveiro şi al lui José Dinis Aveiro (1954 – Londra, 5 septembrie 2005). Are un frate mai mare, Hugo (n. 1975), precum şi două surori mai mari, Elma (n. 1974) şi Liliana Cátia (n. Madeira, 5 octombrie 1976). Liliana Cátia este o cântăreaţă cu numele de scenă „Ronalda” în Portugalia. Al doilea nume al lui Cristiano („Ronaldo”) este relativ rar în Portugalia. Părinţii l-au numit astfel în cinstea fostului preşedinte american Ronald Reagan.
A început să se joace cu mingea de fotbal pe când avea trei ani, şi când a început şcoala, la şase ani, pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă. Echipa lui favorită era Benfica Lisabona, chiar dacă avea să ajungă la rivala Sporting. A jucat iniţial la o echipă de amatori, Andorinha, unde tatăl său se ocupa de echipament, pe când avea doar şase ani. În 1995, când Cristiano avea doar zece ani, era deja cunoscut în Portugalia. Cele mai bune echipe din Madeira, CS Maritimo şi CD Nacional, erau amândouă interesate de serviciile sale. Maritimo, echipa mai mare, a ratat o întâlnire crucială cu Rui Santos, managerul Andorinhei, astfel încât Ronaldo a semnat pentru Nacional. După o campanie care a avut drept rezultat câştigarea titlului, Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona, care l-a achiziţionat pentru o sumă care nu a fost făcută publică.
Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting, care se antrenau pe Alcochete, „fabrica de fotbal” a clubului, şi acolo a primit instrucţiuni valoroase. Sporting şi-a dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susţinere, şi au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture. A debutat pentru Sporting împotriva echipei Moreirense, marcând două goluri. A participat de asemenea în echipa sub 17 a Portugaliei la campionatul european de tineret.
Evoluţiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenţia oamenilor de fotbal din întreaga lume. A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool F.C., Gérard Houllier, pe când avea 16 ani. Cu toate acestea, Liverpool l-a refuzat, deoarece l-a considerat prea tânăr şi neexperimentat. Dar Cristiano Ronaldo i-a atras atenţia lui Sir Alex Ferguson, în vara lui 2003, atunci când Sporting a învins-o pe Manchester United cu 3-1, cu ocazia inaugurării stadionului Alvalade XXI din Lisabona. Ronaldo şi-a demonstrat abilitatea de a juca pe ambele flancuri. După meci, jucătorii lui United au vorbit cu entuziasm despre talentul tânărului, afirmând că ar prefera să îl aibă în echipă, mai degrabă decât să fie nevoiţi să joace împotriva lui în viitor.
Ferguson a decis că îl doreşte pe tânăr în echipa sa, care avea nevoie de un mijlocaş de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziţionat pentru 12.24 milioane de lire sterline. A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers F.C., disputat pe Old Trafford. United conducea cu 1-0, dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren, Cristiano Ronaldo a obţinut un penalty, ratat însă de Ruud van Nistelrooy. Cu toate acestea, meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United. Ronaldo a primit numărul 7 când a sosit la Manchester, număr purtat de legende precum George Best, Eric Cantona sau David Beckham. Ronaldo ceruse iniţial numărul 28, purtat de el la Sporting, deoarece nu voia presiunea aşteptărilor legat de numărul 7. A jucat cel mai mult ca aripă pentru Manchester United, şi poate evolua pe ambele flancuri. A jucat de asemenea pe centru, sau ca vârf retras.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Dică a acumulat 21 de selecţii pentru naţionala de fotbal a României, înscriind primul său gol în august 2006, într-un meci amical împotriva naţionalei de fotbal a Ciprului.
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Nicolae Dică
Dica-nicolae.jpg
Informaţii personale
Nume complet Nicolae Constantin Dică
Data naşterii 9 mai 1980 (1980-05-09) (29 de ani)
Locul naşterii Flag of Romania.svgPiteşti, România
Înălţime 1,81 m
Post Mijlocaş Ofensiv
Informaţii despre echipă
Echipa actuală 600px Blu e Bianco.png Iraklis Salonic
Număr 10
Echipe1
Ani Echipă Ap (Gol)*
1998-00
2000-04
2004-08
2008-
2009-10 600px Giallo e Verde.png Dacia Piteşti
600px bianco e fucsia con aquila rostrata.svg FC Argeş Piteşti
600px Strisce rosso blu con stella gialla.png Steaua Bucureşti
600px Azzurro e Rosso (Strisce).png Calcio Catania
→ 600px Blu e Bianco.png Iraklis Salonic 50 (19)
98 (36)
169 (68)
9 (1)
1 (2)
Naţională2
2003- Flag of Romania.svg România 30 (9)
1 Apariţii şi goluri pentru echipa de club
în cadrul campionatului naţional
până la data de 1 octombrie 2006.
2 Selecţii la naţională şi goluri
până la data de 6 septembrie 2008.
* Apariţii (Goluri)
Nicolae Constantin Dică (n. 9 mai 1980, Piteşti) este un Mijlocaş Ofensiv român de fotbal, component al echipei Iraklis Salonic. Dispune de un joc ofensiv şi deţine o rată bună de transformare a loviturilor libere. Nu este un jucător rapid, însă compensează prin acurateţea paselor sale.
Echipa de club
Înainte de transferul din 2004 la gruparea din Ghencea, Dică a evoluat pentru Dacia Piteşti în perioada 1998–2000 şi FC Argeş Piteşti în sezoanele 2000–2004. Steaua a plătit suma de 250.000 Euro pentru achiziţionarea sa.
Debutul lui Dică în Divizia A a avut loc pe 12 august 2000 într-o victorie a echipei FC Argeş Piteşti împotriva lui Gaz Metan Mediaş cu scorul de 2–1. Şase ani mai târziu, pe 22 decembrie 2006, ziarul Gazeta Sporturilor îi acordă distincţia pentru Jucătorul român al anului 2006, Dică devansându-i astfel pe Adrian Mutu şi Cristian Chivu.
Una dintre cele mai memorabile evoluţii ale lui Dică a avut loc în cadrul partidei de debut a grupelor sezonului 2006-2007 de Liga Campionilor împotriva clubului ucrainean Dinamo Kiev, meci în care piteşteanul a marcat de două ori, prima oară din lovitură liberă, iar mai apoi lobându-l pe Alexandr Şovkovski. Avea să încheie sezonul european cu 4 reuşite şi o pasă de gol în 6 meciuri jucate, într-o grupă în care, pe lângă ucraineni, Steaua a întâlnit şi alte două echipe mari, Real Madrid şi Olympique Lyon.
Accidentarea din minutul 30 în cadrul meciului amical disputat împotriva echipei de tineret a Sienei pe 17 ianuarie 2007 a fost prima suferită de când piteşteanul evoluează în tricoul roşu-albastru. Pe 22 ianuarie a fost supus unei intervenţii chirurgicale la genunchiul drept, în urma căreia i-a fost reconstruit ligamentul încrucişat anterior. Perioada dificilă avea să se agraveze odată cu decesul tatălui său în luna martie din cauza cancerului.
Revenirea s-a produs cinci luni mai târziu, chiar de ziua sa, în meciul disputat pe teren propriu împotriva echipei Ceahlăul Piatra Neamţ, contând pentru etapa a XXXI-a a Ligii I, acesta fiind primul său joc oficial în 2007. În minutul 69, la scorul de 2-0 pentru Steaua, Dică a fost trimis la încălzire, momentul fiind salutat cu urale de suporterii stelişti. Introdus pe teren în minutul 83, piteşteanul a preluat banderola de căpitan de la Sorin Paraschiv[1].
Forma bună aduce interesul portughezilor de la Benfica Lisabona pentru serviciile mijlocaşului român, interes devenit evident odată cu participarea în tribune a tehnicianului Jose Antonio Camacho la amicalul disputat de naţionala de fotbal a României împotriva Turciei în care Dică a marcat. Deşi suma vehiculată a fost de 5 milioane Euro, transferul nu s-a materializat.
Pe 30 august Dică a declarat că fără sprijinul soţiei şi a copilului său nu ar fi reuşit să depăşească „cea mai neagră perioadă a vieţii”[2].
În iunie 2008, după Campionatul European din Austria şi Elveţia, Dică s-a transferat de la Steaua la echipa de club Calcio Catania din prima ligă italiană.[3]
În vara anului 2009, a fost împrumutat la echipa greacă Iraklis Salonic, al cărui antrenor este Oleg Protasov.
A început să se joace cu mingea de fotbal pe când avea trei ani, şi când a început şcoala, la şase ani, pasiunea lui pentru acest sport devenise evidentă. Echipa lui favorită era Benfica Lisabona, chiar dacă avea să ajungă la rivala Sporting. A jucat iniţial la o echipă de amatori, Andorinha, unde tatăl său se ocupa de echipament, pe când avea doar şase ani. În 1995, când Cristiano avea doar zece ani, era deja cunoscut în Portugalia. Cele mai bune echipe din Madeira, CS Maritimo şi CD Nacional, erau amândouă interesate de serviciile sale. Maritimo, echipa mai mare, a ratat o întâlnire crucială cu Rui Santos, managerul Andorinhei, astfel încât Ronaldo a semnat pentru Nacional. După o campanie care a avut drept rezultat câştigarea titlului, Ronaldo a participat la un trial de trei zile la Sporting Lisabona, care l-a achiziţionat pentru o sumă care nu a fost făcută publică.
Ronaldo s-a alăturat jucătorilor de tineret ai lui Sporting, care se antrenau pe Alcochete, „fabrica de fotbal” a clubului, şi acolo a primit instrucţiuni valoroase. Sporting şi-a dat seama că Ronaldo avea nevoie de mai multă susţinere, şi au aranjat lucrurile pentru ca mama lui să i se alăture. A debutat pentru Sporting împotriva echipei Moreirense, marcând două goluri. A participat de asemenea în echipa sub 17 a Portugaliei la campionatul european de tineret.
Evoluţiile sale de la Campionatul UEFA sub 17 au atras atenţia oamenilor de fotbal din întreaga lume. A fost observat prima dată de fostul antrenor al lui Liverpool F.C., Gérard Houllier, pe când avea 16 ani. Cu toate acestea, Liverpool l-a refuzat, deoarece l-a considerat prea tânăr şi neexperimentat. Dar Cristiano Ronaldo i-a atras atenţia lui Sir Alex Ferguson, în vara lui 2003, atunci când Sporting a învins-o pe Manchester United cu 3-1, cu ocazia inaugurării stadionului Alvalade XXI din Lisabona. Ronaldo şi-a demonstrat abilitatea de a juca pe ambele flancuri. După meci, jucătorii lui United au vorbit cu entuziasm despre talentul tânărului, afirmând că ar prefera să îl aibă în echipă, mai degrabă decât să fie nevoiţi să joace împotriva lui în viitor.
Ferguson a decis că îl doreşte pe tânăr în echipa sa, care avea nevoie de un mijlocaş de bandă dreaptă după plecarea lui David Beckham la Real Madrid; Ronaldo a fost achiziţionat pentru 12.24 milioane de lire sterline. A debutat la Manchester United în minutul 60 al unui meci împotriva celor de la Bolton Wanderers F.C., disputat pe Old Trafford. United conducea cu 1-0, dar la numai câteva minute de la intrarea pe teren, Cristiano Ronaldo a obţinut un penalty, ratat însă de Ruud van Nistelrooy. Cu toate acestea, meciul s-a terminat cu 4-0 în favoarea lui Manchester United. Ronaldo a primit numărul 7 când a sosit la Manchester, număr purtat de legende precum George Best, Eric Cantona sau David Beckham. Ronaldo ceruse iniţial numărul 28, purtat de el la Sporting, deoarece nu voia presiunea aşteptărilor legat de numărul 7. A jucat cel mai mult ca aripă pentru Manchester United, şi poate evolua pe ambele flancuri. A jucat de asemenea pe centru, sau ca vârf retras.